“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai."
miercuri, 29 decembrie 2010
duminică, 26 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
Adrian Paunescu - A tine, a mine
Mai miros a tine, mai mirosi a mine,
o sa vina vremea sa ne stearga ea,
încercare aspra, misiune grea,
noua, niciodata, nu ne va fi bine.
Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarasi te vîna,
azi ramîi cu moartea, trista, blînda mea,
eu ramîn cu pielea scînteind de sare.
Mai miros a tine, ochii mei sînt plini
de-ale tale lacrimi pîna în calcîie,
dragoste finala, moartea mea dintîie,
floare-n gelozia sectelor de spini.
Mai vorbesc cu tine -trist si dureros
Prin al carnii noastre-mpreunat miros.
o sa vina vremea sa ne stearga ea,
încercare aspra, misiune grea,
noua, niciodata, nu ne va fi bine.
Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarasi te vîna,
azi ramîi cu moartea, trista, blînda mea,
eu ramîn cu pielea scînteind de sare.
Mai miros a tine, ochii mei sînt plini
de-ale tale lacrimi pîna în calcîie,
dragoste finala, moartea mea dintîie,
floare-n gelozia sectelor de spini.
Mai vorbesc cu tine -trist si dureros
Prin al carnii noastre-mpreunat miros.
marți, 14 decembrie 2010
luni, 13 decembrie 2010
Paula Seling - Clopote albe, clopote negre
Ce straniu Zeu e in cupa mea cu vin,
Cine sunt, ce vreau, de unde vin?
Cui sunt datoare pentru ce am luat?
Ion Minulescu - Romanta fara muzica
Nu-i nimeni...nimeni sa ne vada si sa ne-auza
Nu pleca!
Da-mi degetele-ti inelate sa le sarut ca si-altadata,
Da-mi degetele-ti inelate
Poeme-n pietre nestimate
Vreau sa le-nvat pe dinafara si sa le cant,
Da-mi mana toata,
Caci nu-i in tot salonul alta, asa, la fel cu mana ta.
Ramai cu mine toata seara...
Ce-ti pasa daca-o sa sfarseasca
Orchestra valsul?...
Tu nu stii
Ca nu-i in tot salonul altul la fel cu mine sa iubeasca?
Deschide-ti bratele
Altarul in care ma-nchinam alt'data
Deschide-ti bratele si prinde-mi in ele bratele obosite,
Apleaca-ti gura-nsangerata,
Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.
Inseamna-le la rand, sa-mi steie pe veci de paza,
Neclintite,
Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!...
Nu pleca!
Da-mi degetele-ti inelate sa le sarut ca si-altadata,
Da-mi degetele-ti inelate
Poeme-n pietre nestimate
Vreau sa le-nvat pe dinafara si sa le cant,
Da-mi mana toata,
Caci nu-i in tot salonul alta, asa, la fel cu mana ta.
Ramai cu mine toata seara...
Ce-ti pasa daca-o sa sfarseasca
Orchestra valsul?...
Tu nu stii
Ca nu-i in tot salonul altul la fel cu mine sa iubeasca?
Deschide-ti bratele
Altarul in care ma-nchinam alt'data
Deschide-ti bratele si prinde-mi in ele bratele obosite,
Apleaca-ti gura-nsangerata,
Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.
Inseamna-le la rand, sa-mi steie pe veci de paza,
Neclintite,
Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!...
sâmbătă, 11 decembrie 2010
joi, 9 decembrie 2010
Octavian Paler - Interviu cu Dumnezeu
"- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna ."
Preferatul meu...
- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna ."
Preferatul meu...
duminică, 5 decembrie 2010
Aurel Tamas - Eu plangeam si tu radeai
Am sa ma razbun
Si am sa te blestem
Ca nimeni pe lume
Sa nu te iubeasca
Si nici tu sa nu mai iubesti...
joi, 2 decembrie 2010
Final
Stau si ma intreb, ce voi face? Sigur, voi merge inainte! Dar se pare ca singura...Cat de naivi putem fi cateodata cand credem in iubire...Da ,stiu am inteles iubirea nu inseamna numai fericire, inseamna si lacrimi, suferinta. Dar cand e numai suferinta si acea persoana pe care o iubesti parca s-ar juca cu tine"te vreau", "nu te mai vreau", nu stiu ce sa mai cred...
Durerea dintr-o simpla iubire e mare...Dar...Eu mai cred totusi ca daca o persoana iubeste, muta muntii din loc. Altii nu misca nici macar un deget. Altii pot crede ca e usor sa fii nesincer si sa profiti de sinceritatea altora, oameni si oameni.
Dar toate aceste lucruri nu ma vor face sa nu mai am incredere in oameni, voi avea, cu toate ca nu ar trebui. Lumea e asa cum o vad eu, nu cum o vad altii. Din fiecare lovitura am invatat ceva. Voi invata poate mai multe si din aceasta, care pare cea mai grea dintre toate...Stiu un singur lucru, ca nimic nu ma poate dobora si orice s-ar intampla merg inainte, oricat ar fi de greu. Si sunt constienta: va fi extrem de greu, dar va fi bine! Poate si pentru tine, dar si pentru mine!
Durerea dintr-o simpla iubire e mare...Dar...Eu mai cred totusi ca daca o persoana iubeste, muta muntii din loc. Altii nu misca nici macar un deget. Altii pot crede ca e usor sa fii nesincer si sa profiti de sinceritatea altora, oameni si oameni.
Dar toate aceste lucruri nu ma vor face sa nu mai am incredere in oameni, voi avea, cu toate ca nu ar trebui. Lumea e asa cum o vad eu, nu cum o vad altii. Din fiecare lovitura am invatat ceva. Voi invata poate mai multe si din aceasta, care pare cea mai grea dintre toate...Stiu un singur lucru, ca nimic nu ma poate dobora si orice s-ar intampla merg inainte, oricat ar fi de greu. Si sunt constienta: va fi extrem de greu, dar va fi bine! Poate si pentru tine, dar si pentru mine!
Whitesnake - Is this love
I can't stop the feeling
I've been this way before
But, with you I've found the key
To open any door
I can feel my love for you
Growing stronger day by day
An' I can't wait too see you again
So I can hold you in my arms...
miercuri, 1 decembrie 2010
Gandurile mele
Ma apropii de tine si tac. Nu stiu ce cuvinte as putea gasi, ca sa te fac sa-ti intorci privirea catre mine si, intr-un final sa te intorci la mine. Mai simti ceva pentru mine? Sau am fost doar un simplu joc pentru tine? Vino si spune-mi ca nu m-ai uitat!
Gandesc mult si vorbesc putin. De multe ori imi fac planuri si spun ca te voi intreba asta, iti voi spune asta si cand te vad, uit tot. Nu mai am curaj nici sa vorbesc. Simt si pot, doar sa te privesc. Si ma simt fericita in acea zi.
As vrea sa schimb multe, as vrea sa fac multe...dar nu stiu cat ma va ajuta. Nu poti avea intotdeauna ce-ti doresti cel mai mult. Important e sa stii ca ai incercat si ai facut tot ce ai putut pentru acea mica flacara ce arde-n tine...Voi lupta cat voi putea! Dar pana cand? Pana cand ma vor lasa puterile...
In clipa de fata ma bucur ca existi si ca te pot privi, ca iti pot vedea ochii. Cat timp ii mai zaresc...mai traiesc! Cand nu o sa-i mai pot vedea, nu stiu ce va mai fi...
Gandesc mult si vorbesc putin. De multe ori imi fac planuri si spun ca te voi intreba asta, iti voi spune asta si cand te vad, uit tot. Nu mai am curaj nici sa vorbesc. Simt si pot, doar sa te privesc. Si ma simt fericita in acea zi.
As vrea sa schimb multe, as vrea sa fac multe...dar nu stiu cat ma va ajuta. Nu poti avea intotdeauna ce-ti doresti cel mai mult. Important e sa stii ca ai incercat si ai facut tot ce ai putut pentru acea mica flacara ce arde-n tine...Voi lupta cat voi putea! Dar pana cand? Pana cand ma vor lasa puterile...
In clipa de fata ma bucur ca existi si ca te pot privi, ca iti pot vedea ochii. Cat timp ii mai zaresc...mai traiesc! Cand nu o sa-i mai pot vedea, nu stiu ce va mai fi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)