Cum Ploua Azi Peste Iubirea Noastra * STELA ENACHE & FLORIN BOGARDO

Adele - Someone Like You (Lyrics)

Stefan Iordache & Angela Similea - Te-ncearca viata

ce mai, fara cuvinte...absolut superba!

Compact - Dupa ani si ani

superbe versuri

Marian Nistor - Nostalgie

Stiu

Stiu, totul s-a sfarsit
Si nu mai simti nimic
Nici dragostea mea,
Nici nepasarea ta
Acum esti indiferent
stiu,
dar pentru cat timp rana
iti va da din nou frau?

Esti fericit?
Se vede...
Astept sa vii la mine
Si sa-mi spui:
''Va trece!"
Stiu, toate vor fi uitate...
Dar pentru cat timp oare?
Ne amagim
Ne mai mintim
Si ne prefacem
Ca nu ne mai iubim!

Alina Manole - Dragoste in trei

Pe drumul meu

Timpul meu s-a oprit
Cu toate ca merg inainte
Merg pe acelasi drum
Si nici nu stiu ce simt...
Tristete, bucurie
Sau o alta amagire.

Stiu ca nu ma pot opri
As vrea sa bat la alta usa
Dar nu stiu cum ar fi
Asa ca merg inainte
Si incerc sa nu ma mai gandesc
La ce a fost
Si ce ar fi putut fi.

Merg pe drumul meu
Chiar daca e greu
Merg inainte
Pana imi voi gasi
Si rostul meu...

Laura Stoica - Ai fost las

Mereu ne despartim

Am uitat durerea noastra
am uitat tot,
tu crezi ca a fost dragoste curata?
nu a avut nici un rost
ne mai intalnim, ne mai privim
dar ce folos?
mereu ne despartim
fiecare cu dezamagirea sa
tu cu a ta
eu cu a mea.

si nu te voi intreba nimic
daca ti-e bine, daca ti-e rau
nu-mi pasa de nimic
si mi-e foarte greu
prezenta ta m-apasa
surasul tau ma taie
destinul ne desparte
dar iubirea se pare ca nu moare.

ne mai intalnim, ne mai privim
dar ce folos?
mereu ne despartim...

Anca Parghel - Iubirea noastra nu are apus

Povestea noastra

A trecut ceva timp, de cand ne-am certat
Eu te-am iubit, tu m-ai mintit
Si jocul nostru stupid s-a terminat
Stiu, ca nu vom mai fi
Acei simpli, tristi copii
Ce credeau ca se iubeau
Se raneau, se certau, se alungau
si iar se impacau.

Acum, fiecare pe drumul sau
Totul e pustiu si imi pare rau
Ca nu ne vom mai vedea
Si nu vom mai putea juca
De-a v-ati ascunselea...
Dar poate, ne vom aminti
De acele simple intalniri
Ce ne ridicau pan' la ceruri si-napoi
Si acei fiori, ce au ramas
Si nu sunt trecatori...
Si vom trai mereu din amintiri
Caci trecutul nu-l putem uita
Decat sa-l acceptam si sa-l pastram.

Si daca-n lumea asta
Nu ne-om intalni
In cea care urmeaza
Cu siguranta, impreuna noi vom fi!

Stefan Hrusca - Balada iubirii pierdute

Ne trece vara cu iubiri cu tot
Si nici macar in joaca nu mai pot
Sa-mi amintesc de tine cum erai
Cand rasareai din rai prin luna mai
Iti mai trimit iubito cand si cand
Fiorul meu de dor purtat in gand
Dar caile uitarii dintre noi
S-au napadit de ierburi si de ploi
R: Mor povesti, se nasc povesti
Nu mai sunt si nu mai esti
Jumatatea unui zbor
Ucis de dor
Mor iubiri, se nasc iubiri
Cu tot cerul din priviri
Si cu spaimele din noi
Cei tristi si goi...tristi si goi...si goi
Degeaba ma prefac in felul meu
Ca fara tine nu mi-ar fi mai greu
De cat mi-a fost in vreme ce-ti purtam
O vara blanda pana te uitam
Cum sa cobori iubito pe pamant
Din prea-naltul nostru legamant
De vreme ce acum nici nu mai stii
Cat de strain ma simt si de pustiu.

Mi-e bine fara tine

Azi vreau sa cant si sa rad
Nu-mi pasa de nimic,
Nu am pe nimeni in gand
Mi-e bine,
Cand ma uit in departare
Parca vad o speranta
Acolo-n zare
Ce-asteapta o noua intamplare
Mi-e bine fara tine
Chiar nu mint
Nu as putea sa ma gandesc la tine
Eu, nu mai simt nimic.

Privind acum,
La tot ce-a fost candva
Nici nu-mi mai amintesc de tine
Ai fost in viata mea?
Cine ai fost tu?
Cine a fost ea?
Mi-e bine fara tine
Chiar nu mint
In seara asta,
Vreau sa beau,sa cant, sa uit
si sa dansez pe sfantul meu trecut!

Vasile Seicaru - La adio tu

M-a emotionat cum a cantat! Magnific!

Trecut de durere

Ma doare acum iubirea ta
Ce-atat de simplu, ai daruit-o altcuiva
Ma doare si privirea ta
Ce altadata, mai credeam in ea
Ma doare chiar si gura ta,
Ce acum, se lasa sarutata de altcineva
Ma doare tot ce s-a-ntamplat,
Ma doare ca nu ne-am iertat
Ma doare chiar si nepasarea ta
La simplu fapt, c-acum iubesti pe altcineva
Si nu-ti mai pasa de mine, de viata mea...

Dar vreau sa uit a mea durere
Nu te mai port deloc in gand,
Te-am dat deja uitarii...
Nici amintirea nu ti-o pot pastra
Pentru ca m-ai folosit prea mult, candva
Si tu stii asta...
Acum, nici nu mai cred
Ca ne-am iubit noi doi
Am fost doar simpli trecatori,
Ce ne-am calcat pe inimi, amandoi
Si ne-am ranit si ne-am mintit pe noi.

Madalina Manole - Iubirii nu-i spune ramai

Adrian Paunescu - Elegie pentru supravietuire

Ceea ce s-a intamplat
e prea trist si prea absurd,
mult prea trist,
ca sa poata fi povestit.

Singura solutie de a face
sa supravietuiasca
iubirea noastra condamnata,
dupa ce se va stinge,
iubirea noastra incomparabila,
privita prea grabit de mine
si pedepsita fara preaviz de tine,
singura solutie de a ne aminti noi insine
nebunia care ne-a legat in acesti
ultimi ani ai mileniului doi,
cand se faceau
si se desfaceau toate inventarele,
in acesti ani in care n-au rezistat
nici zapezile vesnice,
iar noi am rezistat,
pana intr-o zi aberanta,
una din acele zile
care nici macar nu fac parte din calendar,
ci din ospiciu,
singura solutie de a ne vindeca noi de noi,
cu certificat in buna regula,
e aceasta poezie,
langa toate celelalte poezii
pe care ti le-am dedicat si in care
sa te recunosti si sa te regenerezi,
atunci cand viata te va lovi cu adevarat,
asa cum nu te-am lovit eu,
asa cum te-am aparat eu,
ca sa devii tu suspicioasa pentru atata bine.

Singura solutie e aceasta adeverinta a mea
ca ai existat, ca te-am iubit, ca meritai totul,
inclusiv finalul pe care l-ai ratat,
singura solutie e aceasta lacrima
menita sa uneasca doua perechi de ochi,
care nu se vor mai vedea niciodata.

Pentru cei care imi mai urmaresc blogul din cand in cand, sa stiti ca voi face o mica pauza si nu voi mai posta nimic.
Nu stiu pentru cat timp, dar cert e ca voi reveni...

La mare departare

Am obosit,
mi-e frig
si nu mai vreau
sa stiu nimic
nici de mine, nici de tine
nici de-ntamplarea
ce nu mai vine.

tampla-mi rece
cere-ndurare,
sufletul si-a iesit din stare
si acum se vrea la mare
mare departare...

aproape de cer
intins pe o piatra
daca as sta langa tine
nu m-as plictisi niciodata.

doar noaptea si marea
nisipul si zarea
visarea si cerul
iubirea, efemerul...

Adrian Paunescu - Elegia ultimei iubiri

Aceste nopti de insomnie,
aceste pauze-n destin,
ti le dedic, pe toate, tie,
cu toata moartea ce-o contin.

Cand se va face socoteala,
scazand tot timpul nedormit,
vei sti sa-ti intelegi greseala
si cat de tanar am murit.

Parca te simt la mii de leghe
pe-o nava care ar lua,
in toata starea mea de veghe,
oceanu-ntoarcerii, cu ea.

Tu esti acum numai ideea,
fara miros, fara pacat,
feminitatea, nu femeia,
plecarea te-a abstractizat.

Iar daca as cadea departe,
cu tot acest prapad al meu,
eu m-as ruga si peste moarte,
de grija ta, lui Dumnezeu.

Nici nu prea stiu cum ti-este bine,
sa fie zgomot sau desert,
sa-mi amintesc sau nu de tine,
sa ma mai ierti, sa te mai iert?

Nu pot sa vad un film de-a randul,
nu pot privi femei pe strazi,
ca tot la tine-mi este gandul,
parca esti una dintre prazi.

In insomnia mea de noapte,
in ratacirea mea de zi,
ti-aud si mers, ti-aud si soapte,
de parca ne-am si intalni.

O, tu esti boala mintii mele
si sufar suferinta ta,
nu poate viata sa ma spele
de tot ce se va intampla.

Si-n tot ce-n fata mea revine,
in toate crimele din drum,
mereu e vorba despre tine,
dar sa te apar nu am cum.

Prostituate sau regine,
ce trec prin actualitati,
imi amintesc egal de tine,
in umilinta sau rasfat.

Nu stiu ce cale vei alege,
la manastire sau bordel,
dar voi intra in alta lege
ca sa te pot iubi la fel.

Diversi vorbesc pe-aici intruna
despre femei, in mod vulgar,
ma simt vizat intotdeauna,
mi-acopar fata si dispar.

Eu nu ma pot juca de-a tine,
nici chiar cu amintirea mea,
dar sa-mi vorbeasca fitecine
de ce mai faci, n-as suporta.

Ma rog de Dumnezeu cel Mare,
in ochii caruia sa uit,
sa-mi dea un drog de vindecare,
sa pot sa dorm, ca sa te uit.

Nimic din tot ce-ar fi sa fie,
in zari de minus sau de plus,
nu mi se poate spune mie,
atat cat te-am pastrat de sus.

Pentru imaginea curata
la care am visat in doi,
ninsoarea chiar e-un fel de pata,
iar floarea de cires noroi.

Ca pe o rodnica greseala
te port in fiecare gand,
spre insomnia mea finala
pe care ti-o dedic plangand.

Si-mi pare o complicitate
si-mi pare vina si pacat,
obisnuitul fapt ca poate
in alte lumi ai respirat.

Ma doare fiecare veste,
ma doare ziua fara vesti,
nimic posibil nu mai este,
dar tu, iubito, unde esti?

Si, ca sa scap macar de plansu-mi,
ca sa ma pot elibera,
va trebui sa cred eu insumi
intr-o minciuna de a mea.

Voi spune ca ai fost o fata
dintr-un roman mai nou al meu,
cu personaje de-altadata,
cu El si Ea si Dumnezeu.

Si dandu-ti libertatea tie,
am sa afirm cu mult curaj,
ca, de atata insomnie,
te-am omorat ca personaj.