Esti noaptea mea de taina si nadejde,
esti frunza mea de negura si verde,
m-as pierde insumi de, cumva, te-as pierde
si te iubesc si sufar pe muteste.
M-aplec in fata ta ca suferindul
in fata doctorului ce-l salveaza
accentul cade-anapoda in fraza
mai vechiul adevar nemaigasindu-l.
Esti noaptea mea: te recompun din soapte,
ma darui umbrelor amandurora
cuvintele ne sunt aproape fapte,
tu-mi esti iubita, mama, varsta, sora;
sunt miazaziua, esti amiazanoapte
apune soarele; te-astept; e ora.
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu