Madalina Manole - Iubirii nu-i spune ramai

Adrian Paunescu - Elegie pentru supravietuire

Ceea ce s-a intamplat
e prea trist si prea absurd,
mult prea trist,
ca sa poata fi povestit.

Singura solutie de a face
sa supravietuiasca
iubirea noastra condamnata,
dupa ce se va stinge,
iubirea noastra incomparabila,
privita prea grabit de mine
si pedepsita fara preaviz de tine,
singura solutie de a ne aminti noi insine
nebunia care ne-a legat in acesti
ultimi ani ai mileniului doi,
cand se faceau
si se desfaceau toate inventarele,
in acesti ani in care n-au rezistat
nici zapezile vesnice,
iar noi am rezistat,
pana intr-o zi aberanta,
una din acele zile
care nici macar nu fac parte din calendar,
ci din ospiciu,
singura solutie de a ne vindeca noi de noi,
cu certificat in buna regula,
e aceasta poezie,
langa toate celelalte poezii
pe care ti le-am dedicat si in care
sa te recunosti si sa te regenerezi,
atunci cand viata te va lovi cu adevarat,
asa cum nu te-am lovit eu,
asa cum te-am aparat eu,
ca sa devii tu suspicioasa pentru atata bine.

Singura solutie e aceasta adeverinta a mea
ca ai existat, ca te-am iubit, ca meritai totul,
inclusiv finalul pe care l-ai ratat,
singura solutie e aceasta lacrima
menita sa uneasca doua perechi de ochi,
care nu se vor mai vedea niciodata.

Pentru cei care imi mai urmaresc blogul din cand in cand, sa stiti ca voi face o mica pauza si nu voi mai posta nimic.
Nu stiu pentru cat timp, dar cert e ca voi reveni...

La mare departare

Am obosit,
mi-e frig
si nu mai vreau
sa stiu nimic
nici de mine, nici de tine
nici de-ntamplarea
ce nu mai vine.

tampla-mi rece
cere-ndurare,
sufletul si-a iesit din stare
si acum se vrea la mare
mare departare...

aproape de cer
intins pe o piatra
daca as sta langa tine
nu m-as plictisi niciodata.

doar noaptea si marea
nisipul si zarea
visarea si cerul
iubirea, efemerul...

Adrian Paunescu - Elegia ultimei iubiri

Aceste nopti de insomnie,
aceste pauze-n destin,
ti le dedic, pe toate, tie,
cu toata moartea ce-o contin.

Cand se va face socoteala,
scazand tot timpul nedormit,
vei sti sa-ti intelegi greseala
si cat de tanar am murit.

Parca te simt la mii de leghe
pe-o nava care ar lua,
in toata starea mea de veghe,
oceanu-ntoarcerii, cu ea.

Tu esti acum numai ideea,
fara miros, fara pacat,
feminitatea, nu femeia,
plecarea te-a abstractizat.

Iar daca as cadea departe,
cu tot acest prapad al meu,
eu m-as ruga si peste moarte,
de grija ta, lui Dumnezeu.

Nici nu prea stiu cum ti-este bine,
sa fie zgomot sau desert,
sa-mi amintesc sau nu de tine,
sa ma mai ierti, sa te mai iert?

Nu pot sa vad un film de-a randul,
nu pot privi femei pe strazi,
ca tot la tine-mi este gandul,
parca esti una dintre prazi.

In insomnia mea de noapte,
in ratacirea mea de zi,
ti-aud si mers, ti-aud si soapte,
de parca ne-am si intalni.

O, tu esti boala mintii mele
si sufar suferinta ta,
nu poate viata sa ma spele
de tot ce se va intampla.

Si-n tot ce-n fata mea revine,
in toate crimele din drum,
mereu e vorba despre tine,
dar sa te apar nu am cum.

Prostituate sau regine,
ce trec prin actualitati,
imi amintesc egal de tine,
in umilinta sau rasfat.

Nu stiu ce cale vei alege,
la manastire sau bordel,
dar voi intra in alta lege
ca sa te pot iubi la fel.

Diversi vorbesc pe-aici intruna
despre femei, in mod vulgar,
ma simt vizat intotdeauna,
mi-acopar fata si dispar.

Eu nu ma pot juca de-a tine,
nici chiar cu amintirea mea,
dar sa-mi vorbeasca fitecine
de ce mai faci, n-as suporta.

Ma rog de Dumnezeu cel Mare,
in ochii caruia sa uit,
sa-mi dea un drog de vindecare,
sa pot sa dorm, ca sa te uit.

Nimic din tot ce-ar fi sa fie,
in zari de minus sau de plus,
nu mi se poate spune mie,
atat cat te-am pastrat de sus.

Pentru imaginea curata
la care am visat in doi,
ninsoarea chiar e-un fel de pata,
iar floarea de cires noroi.

Ca pe o rodnica greseala
te port in fiecare gand,
spre insomnia mea finala
pe care ti-o dedic plangand.

Si-mi pare o complicitate
si-mi pare vina si pacat,
obisnuitul fapt ca poate
in alte lumi ai respirat.

Ma doare fiecare veste,
ma doare ziua fara vesti,
nimic posibil nu mai este,
dar tu, iubito, unde esti?

Si, ca sa scap macar de plansu-mi,
ca sa ma pot elibera,
va trebui sa cred eu insumi
intr-o minciuna de a mea.

Voi spune ca ai fost o fata
dintr-un roman mai nou al meu,
cu personaje de-altadata,
cu El si Ea si Dumnezeu.

Si dandu-ti libertatea tie,
am sa afirm cu mult curaj,
ca, de atata insomnie,
te-am omorat ca personaj.

Madonna - Frozen

Cel mai tare videoclip, din punctul meu de vedere...dar si cea mai interesanta piesa a Madonnei. Si de versuri nu mai vorbesc...

Osho - citate

"Facem cu toţii parte din aceeaşi existenţă. Indiferent pe cine răneşti, în cele din urmă te răneşti pe tine însuţi. Poate că acum nu îţi dai seama de acest lucru, însă într-o bună zi vei înţelege şi îţi vei spune: "Dumnezeule! Acest lucru mi l-am făcut cu mâna mea."
" Ai rănit pe cineva, crezând că este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existenţa este una singură, este o unitate cosmică. Din această înţelegere se iveşte non-violenţa."
"Nu este nevoie să ştii unde mergi. Nu este nevoie să ştii de ce mergi. Tot ceea ce e nevoie să ştii este faptul că mergi plin de veselie; dacă faci acest lucru, nu poţi greşi."
"Omul nu a învăţat încă să guste frumuseţea singurătăţii. El caută mereu să se angajeze într-o relaţie, să fie cu cineva - cu un prieten, cu un părinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil... cu cineva. El a creat societăţi, cluburi. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însă toate acestea sunt necesare pentru a-l face să-şi uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi, încerci să uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că, indiferent ce ai face, trăieşti singur."
"În momentele de iubire profundă, oamenii respiră la unison. Atunci când se urăsc, respiraţiile lor sunt cât se poate de diferite.""Intuiţia este cea mai înaltă treaptă a scării, scara conştiinţei. Această scară are trei trepte: prima şi cea mai de jos este instinctul; a doua, cea din mijloc, este intelectul; iar a treia, cea mai de sus, este intuiţia. În toate trei este folosită particula "in". Lucrul acesta este semnificativ. El înseamnă că aceste calităţi sunt înnăscute. Ele nu se pot învăţa, nu există niciun mod de a le dezvolta cu ajutor din afară."
"Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune."
"Daca iubirea ta este atat de mare pentru a contine si renuntarea, numai atunci se poate numi iubire. Daca renuntarea este destul de mare ca sa contina si iubirea, abia atunci este cu adevarat renuntare. Si cea mai mare crestere posibila este atunci cand un om le manifesta pe amandoua."