Adrian Paunescu - Fosta iubire

Nici amintirea nu te mai pastreaza
De-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon
Ai fost o nebunie si o raza
Ramai un numar vechi de telefon

As vrea sa te mai vad dar nu se poate
Am auzit ca te-am vazut candva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta draga fiinta ta

Mai vine cineva si mai imi spune
Cate ceva de bine sau de rau,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luand tot ce era al tau

Te acordasem ca pe o vioara
Cantai in palme sub barbia mea
Si brusc te-am aruncat pe usa-afara
Si nu ai mai putut de-atunci canta

Pe front daca eram sau mort de boala
Sau condamnat sau cu genunchii franti,
De dragoste, speranta si rascoala
Tu peste mine trebuia sa canti

Dar acordajul tau a fost vremelnic
Tu ai cantat c-asa stiai ca-mi placi,
Acum dintr-un uitat si trist pomelnic
Cu un suras de neputinta taci!

Candva te presimteam pe-o falfaire
Stiam apropierea sa ti-o gust
Acum chiar daca sa ma tai tot nu am stire
Ca mi-e aproape pasul tau ingust

A fost iubire? Sau minciuna lunga?
Te rog da voie gandului curat
Din departarea mea sa te ajunga
La orice nume azi te-ai fi mutat

Un telefon uitat si o adresa...
Aud ca suferi si traiesti urat
Si-ti cureti zilnic cuvenita lesa
Si tu, cu mana ta, ti-o pui la gat

E greu sa-ti spun, dar viata impreuna
Oricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun
Un adevar mai grav ca o minciuna,
Mai trist, mai inflamabil, mai nebun

Nu mai existi, esti trasnetul de vara
Ce mi-a lasat in creier cer topit
Dar cand te-am aruncat pe usa-afara
Eu cel mai mult atuncea te-am iubit

Sa-ti spun sa te intorci? Astepti zadarnic
Ramai si-mbraca-ti viata in vopsea
Marita-te mai bine c-un paharnic,
Sa aiba dromaderii ce sa bea.

Chiar daca - FLORIN CHILIAN

Nichita Stanescu - Imbratisarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.